Nu-ţi irosi timpul încercând să afli ce nu îţi doreşti să ştii

Nu ştiu dacă e numai ghinionul de a întâlni oameni care nu ştiu să mintă sau sunt eu atât de talentată, încât mereu, mai devreme sau mai târziu, aflu adevărul.
Detest minciuna pentru că am impresia că cei care mint mă consideră atât de fraieră, încât eu nu pot să realizez când este sau nu aşa cu mi se spune. Însă uneori chiar am fost prea fraieră să văd cum minciunile fac tumbe prin faţa mea, iar eu privesc în gol, visând la minunatele sentimente inexistente. Dar de ce mint? Poate de frică să nu reacţionezi urât, de teamă că te vei supăra, că te vor pierde, pentru că vor să te protejeze sau pur şi simplu pentru că aşa sunt obişnuiţi, şi mă refer aici doar la miciunile acelea grosolane şi nenorocite care nu sunt spuse pentru a te surprinde plăcut uleterior.
În scurtul meu drum prin viaţă am întâlnit puţini oameni de care m-am ataşat sau cărora le-am creat un loc în inima mea. Fiecare, rând pe rând, a adus câte o minciună între noi care mi-a provocat dezgust şi a dărâmat câte o cărămidă din zidul prieteniei sau al iubirii pe care îl construisem în jurul nostru. Minciuna întotdeauna m-a marcat, de fapt, adevărul de după minciună, atât de mult, încât şi în prezent amintirea acelui om vine la pachet cu trădarea.
Mă gândesc acum care au fost motivele ce m-au făcut pe mine să mint şi îmi vin în minte doar câteva mari minciuni pe care, nici în prezent, laşitatea nu mă lasă să le destăinui. Am făcut lucruri din răzbunare, din dorinţa de a plăti cu aceaşi monedă, pentru a-mi crea simpla satisfacţie că şi eu pot, şi astfel a trebuit să mint în privinţa lor, pentru că nu erau demne de afişat. Am minţit ca să nu mi se pună întrebări şi ca să nu dau exlicatii, însă ştiam că în acest caz adevărul nu ar răni pe nimeni.
Am cunoscut oameni care aveau talent în ale vorbitului şi manipulării şi care încercau să mă convigă că între a minţi şi a ascunde există o diferenţa. Poate există doar o linie subţire care desparte aceste două idei sau poate există doar o scuză bună, iar asta nu te scuteşte de a fi las.
Revenind la ghinionul meu în a descoperi adevărul, am o intuiţie de-a dreptul enervantă care nu îmi dă pace până nu cercetez fiecare detaliu care mă poate purta spre aflarea unui nou adevăr. Şi pe pricipiul ai grijă ce îţi doreşti, că s-ar putea să ţi se întâmple, de fiecare dată când am căutat, am şi găsit.
Intuiţia se manifestă în cazul meu precum sentimentul acela ciudat că ai uitat să faci un lucru, nu îţi aminteşti exact ce şi nu îţidă pace până nu afli care e acţiunea ce te-a ţinut atâta timp în stres.
Deşi sună a problemă psihiatrică, am mirosit multe haine care aveau un parfum străin de femeie. Am cotrobăit în multe buzunare în care am găsit rujuri, scrisori sau bonuri cu date şi ore în care ştiam că acea persoană se află în total alte locuri. Am spart multe parole de telefoane şi am văzut imagini ce nu-mi venea ochilor a crede şi am citit mesaje care mi-au înfipt câte un cuţit în inima odată cu fiecare cuvânt memorat. Sau poate doar am vrut să îmi trimit câteva poze din telefoanele prietenelor mele şi mintea m-a împins să citesc conversaţii care mi-au spulberat planuri pe care le construisem de câţiva ani. M-am chinuit mult şi la fel de multe parole de Facebook şi Instagram am descoperit. Am privit cu zoom detalii din multe poze şi videoclipuri, haine, accesorii, chiar şi starea vremii. Am analizat ore şi locaţii din multe oraşe şi ţări, am calculat fusuri orare, am învăţat programul şi preţul biletelor de avion şi am tradus cuvinte din limbi pe care nu mi-aş fi dorit să le aud vreodată, putând acum să-mi iau lejer o licenţă în turism. Am controlat în maşini şi în case, mai rău decât un spărgător şi am cotrobăit prin lucruri şi locuri la care nu v-aţi gândi niciodată. Iar când n-am făcut nimic, s-a găsit câte un porumbel voiajor care să-mi dea de veste ce mai e nou prin regat.
Şi da, de fiecare dată intuiţia mea idioată nu s-a înşelat şi aşa am descoperit încă un adevăr. Iar fiecare acest mic adevăr mi-a adus o mare durere de cap şi de inima, mi-a ridicat pulsul până mi-am simţit organele că vor să ţâşnească din mine, venele cum explodează pe frunte, cum mi se înroşeşte pielea şi vreau să urlu şi să pot să nu mai simt nimic. Tot adevărul aflat într-un singur moment, în câteva secunde a distrus sentimentele acumulate în ani şi încrederea construită în mult timp.
Şi atunci la ce bun adevărul, dacă este menit doar ca să facă rău? Nu poţi ştii niciodată ce ascund oamenii în spatele zâmbetelor şi cuvintelor frumoase şi dacă te întrebi mereu ce e adevăr sau minciună vei rata momente pe care nu le vei mai întâlni niciodată, pentru că ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată şi asta nu e decât o zicală, e pe bune, am simţit-o de mii de ori.
Nu-ţi irosi timpul încercând să afli ce nu îţi doreşti să ştii, dar dacă totuşi vrei să descoperi adevărul, nu e nevoie decât să priveşti în inima ta, să ai încredere în tine şi să te bazezi pe intuiţie, niciodată nu va da greş. Înconjoară-te de oameni sinceri şi renunţă la cei care ţi-au trădat încrederea, oricât de mult ai încerca să o reconstruieşti, va fi în zadar.
Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Nu-ţi irosi timpul încercând să afli ce nu îţi doreşti să ştii&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s