Războiul nu are chip de femeie

Am citit câteva cărţi despre război şi am vizionat filme pe aceaşi temă care mi-au smuls câteva lacrimi în final. Am descoperit în liceu Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război şi am fost impresionată de relatarea detaliată despre condiţiile inumane din jurnalul de front.

„Jocul vieţii şi cum să-l jucăm”

Ştii şi tu dimineţile acelea în care, dacă te trezeşti agitat, îţi merge prost toată ziua şi ai parte doar de întâmplări mai puţin fericite. Probabil în ziua ultimului examen te trezeşti indispus pentru că ai dormit doar trei ore, în încercarea de a-ţi mai creea o speranţă că vei lua un 5, iar în acele ore ai avut şi coşmaruri cu o viitoare restanţă.

„Vindecă-te singur. E tot ce poţi face pentru tine.”

Probabil ai simţit de multe ori că cedezi presiunilor de la facultate sau job, că nu îţi mai suporţi familia care îţi sugerează că acum s-a terminat sesiunea şi ar fi momentul să îţi găseşti ceva de lucru, iubitul care îţi promite că nu te-a înşelat niciodată, iar tu te prefaci că îl crezi, deşi l-ai văzut weekendul trecut în mall cu o roşcată, la fel şi acum două luni sau un an, însă pe atunci blondul era predominant în peisaj. Probabil te-ai săturat şi de toate conversaţiile cu prietenele care te îndeamnă să o termini cu el sau de prietenii care nu ştii dacă încearcă numai să fie drăguţi sau îşi imaginează că joacă un rol în „Friends with benefits”.